Marţi, 8 februarie 2011, în sala H1 din "Casa Catargi", a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza"din Iaşi, a avut loc şedinţa lunară a Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, din cadrul Academiei Române, Filiala Iaşi. Este vorba despre cea de-a 156-a şedinţă de la constituirea acestei societăţi ştiinţifice ( 1993 ), unde au fost prezentate comunicările cu numărul 344, respectiv 345. Moderatorul acestei reuniuni ştiinţifice a fost Prof. univ. dr. Petronel Zahariuc, şeful Colectivului de Istorie Medievală Românească şi Universală. Au susţinut comunicări doctorandul Paul Daniel Nedeloiu, profesor la Grupul Şcolar Roznov, şi profesorul ieşean Marius-Andi Daşchievici.
Prima comunicare, susţinută de Paul Daniel Nedeloiu, intitulată Ciolpăneştii şi ctitoria lor de pe Orbic ( secolele XVI-XVII ), a punctat câteva aspecte din istoria unei ctitorii boiereşti de la sfârşitul secolului al XVI-lea - Mănăstirea "Sfânta Treime" din Orbic, sat dispărut în secolul al XVIII-lea, prin contopirea cu Hârliceşti. Biserica acestei mănăstiri, din lemn, ctitorie a Ciolpăneştilor, a dispărut şi ea, la jumătatea secolului al XVIII-lea, fiind deteriorată, iar în locul ei a fost construită o alta, tot din lemn, cu hramul "Sf. Nicolae", de către medelnicerul Teodorache Cantacuzino. În anul 1991, după ce în vremea comunismului biserica respectivă fusese închisă, alături de aceasta a fost fondată o nouă mănăstire, al cărei nume, Ciolpani (judeţul Bacău ), aminteşte de cel al primului ei fondator - Ciolpan suliţaş, devenit monahul Hariton. Vechea ctitorie a medelnicerului Teodorache Cantacuzino, distrusă de trecerea timpului, a fost restaurată în anul 2002.
În cadrul celei de-a doua comunicări, intitulată Nobili bucovineni în matricolele armatei cezaro-crăieşti ( 1801-1918 ), susţinută de Marius-Andi Daşchievici, au fost prezentaţi descendenţii familiei Calmuţchi, nobili români din Bucovina, cei mai mulţi dintre aceştia fiind membri marcanţi ai structurilor militare austriece şi apoi, după 1867, austro-ungare. Unul dintre aceştia, Daşchevici, care a trăit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, tot militar în armata austro-ungară, apoi germană, este ascendent al celui ce a susţinut comunicarea. Izvoarele folosite de referent au fost surse de primă mână, arhivistice, dar şi informaţii culese de pe site-uri ale unor societăţi istorice, germane şi austriece.
La şedinţă au fost prezenţi profesori universitari, cercetători, muzeologi şi doctoranzi ai Facultăţii de Istorie.
Următoarea şedinţă va avea loc la data de 8 martie 2011.
Prima comunicare, susţinută de Paul Daniel Nedeloiu, intitulată Ciolpăneştii şi ctitoria lor de pe Orbic ( secolele XVI-XVII ), a punctat câteva aspecte din istoria unei ctitorii boiereşti de la sfârşitul secolului al XVI-lea - Mănăstirea "Sfânta Treime" din Orbic, sat dispărut în secolul al XVIII-lea, prin contopirea cu Hârliceşti. Biserica acestei mănăstiri, din lemn, ctitorie a Ciolpăneştilor, a dispărut şi ea, la jumătatea secolului al XVIII-lea, fiind deteriorată, iar în locul ei a fost construită o alta, tot din lemn, cu hramul "Sf. Nicolae", de către medelnicerul Teodorache Cantacuzino. În anul 1991, după ce în vremea comunismului biserica respectivă fusese închisă, alături de aceasta a fost fondată o nouă mănăstire, al cărei nume, Ciolpani (judeţul Bacău ), aminteşte de cel al primului ei fondator - Ciolpan suliţaş, devenit monahul Hariton. Vechea ctitorie a medelnicerului Teodorache Cantacuzino, distrusă de trecerea timpului, a fost restaurată în anul 2002.
În cadrul celei de-a doua comunicări, intitulată Nobili bucovineni în matricolele armatei cezaro-crăieşti ( 1801-1918 ), susţinută de Marius-Andi Daşchievici, au fost prezentaţi descendenţii familiei Calmuţchi, nobili români din Bucovina, cei mai mulţi dintre aceştia fiind membri marcanţi ai structurilor militare austriece şi apoi, după 1867, austro-ungare. Unul dintre aceştia, Daşchevici, care a trăit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, tot militar în armata austro-ungară, apoi germană, este ascendent al celui ce a susţinut comunicarea. Izvoarele folosite de referent au fost surse de primă mână, arhivistice, dar şi informaţii culese de pe site-uri ale unor societăţi istorice, germane şi austriece.
La şedinţă au fost prezenţi profesori universitari, cercetători, muzeologi şi doctoranzi ai Facultăţii de Istorie.
Următoarea şedinţă va avea loc la data de 8 martie 2011.
